Cuvinte duhovnicești
(Reprodus din Glasul Domnului)

Grija depărtează totdeauna de Dumnezeu

Ascultă de la mine următorul lucru. Când un copil se joacă şi este absorbit de jucării, nu-şi mai dă seama dacă tatăl lui este alături şi-l mângâie. Dar dacă-şi va întrerupe puţin joaca, atunci îşi dă seama. Tot astfel şi atunci când avem vreo grijă, nu putem pricepe dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu dă, iar noi nu simţim. Ia aminte să nu risipeşti puterile tale preţioase în griji de prisos şi în lucruri deşarte, care într-o bună zi se vor face toate praf. Aşa te oboseşti şi trupeşte, şi mintea ţi-o împrăştii fără rost, iar după aceea îi dai lui Dumnezeu oboseala şi căscaturile în vremea rugăciunii, la fel cu jertfa pe care a făcut-o Cain. În mod firesc, şi starea ta lăuntrică va fi la fel ca starea lui Cain, cu nelinişte şi oftaturi pe care ţi le va pricinui aghiuţă, ce va fi alături de tine.

Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, 2003

Când atenția noastră se abate de la Domnul, pierdem pacea lăuntrică

Vedeți, în fiecare se odihnește Domnul, tainic, indiferent dacă omul acela Îl cinstește sau nu! El este acolo, în centrul vieții. El mișcă viața. El este Dătător de viață. (…) de îndată ce atenția noastră se abate puțin de la Domnul și se lipește de vreun lucru din lumea aceasta, fie de cele neînsuflețite, fie de o făptură vie, pierdem de îndată pacea lăuntrică, căci omul nu poate umbla pe două căi. Lucrul căruia i-am dat atenție intră degrabă înlăuntrul nostru și ocupă scaunul Domnului, cucerește inima. Și acesta poate fi orice: slavă, cinste, bogăție, frumusețe. De îndată ce ceva (din lumea aceasta) se înalță pe Scaunul lui Dumnezeu, atunci va și prinde viață înlăuntrul nostru. În funcție de acest lucru căruia îi dăm toată atenția, un simțământ corespunzător va trăi înlăuntrul nostru. (…)

Trebuie să avem luare-aminte în toate. Luare-aminte, și să fie judecată în toate. Căci Domnul I-a spus lui Iisus Navi: “Orice vei lucra, cugetă mai întâi adânc la toate.”

Dacă cugetăm mai înainte la ceea ce spunem, de va fi de folos cuiva; dacă judecăm că ceea ce vom spune nu cumva va face decât rău și nu va aduce nici un folos, atunci este mai bine să tăcem. Totul cu judecată. Când se judecă, atunci este luare-aminte.

Sursa: Starețul Tadei de la Mânăstirea Vitovnița, Pace și Bucurie în Duhul Sfânt, Editura Predania